Motto-ul lucrării: „Ah... ce n-aş da să am o culoare!”
-Andrei, Andrei opreşte-te!
Apoi un sunet învaluit în plasmă argintie îmi loveşte violent urechea, era intens şi fulgerator, regăsisem în el o tenta de macabru, de inumanitate, era indestructibil… Praful se izbea rapid de mine, imi zgâria faţa şi mă zbăteam din greu să fac faţa. Asta mă punea la încercare, să rezist impulsurilor ce se zvârcoleau în mine, zecilor de stări emoţionale puse sub presiune ce până acum stătuseră